Licorna – Tămâioasă Românească 2017

Acum câteva zile am sărbătorit cu mare fast – ascunși în casă și dați cu spirt de zici că ne pregăteam de o invazie a unor vampiri mutanți – împlinirea a 19 de ani de la decizia soției de a mă primi în viața ei.

A fost frumos! Ne-am uitat la televizor. Am privit cum clasa politică are grijă de noi și ne ferește de cel necurat, cum toată lumea lucrează împreună pentru a trece cu bine peste aceste încercări ale lui Dumnezeu (și ale unor chinezi mici ce se joacă cu liliecii). Am văzut cum, în sfărșit, greutățile vieții ne-au făcut mai buni și în loc de ură și dușmănie vezi în jur doar empatie și susținere reciprocă. Am văzut cum Iordache a fost iertat pentru că ne-a arătat degetul mijlociu acum câțiva ani, cum Barna a început să facă ceva (nu știu încă ce dar așa am auzit), cum BOR-ul i-a recunoscut meritele lui Cristian Tudor Popescu și este foarte aproape să îl sanctifice.

În fine, a fost frumos. Ce mă sperie însă e că la o săptămână distanță încă nu îmi este clar dacă ce am văzut a fost realitatea sau doar produsul vaporilor de spirt.

În ultima vreme citesc despre asocieri așa că am decis că o astfel de viață dulce trebuie neapărat împerechiată cu un vin pe măsură. Ceva care să nu o eclipseze dar nici să scoată în evidență aciditatea specifică sarcasmului în care ne refugiem atunci cand nimic nu pare să mai funcționeze.

Tămâioasa Românească 2017 de la Crama Licorna a fost aleasă și, din fericire pentru noi, și-a îndeplinit cu succes această misiune critică pentru echilibrul nostru mental. Parfumul și gustul echilibrat și revigorant a reușit să ne binedispună (gustul nu cantitatea, să fie clar) și să ne transpună într-un univers paralel în care eram doar noi doi pe prispa unei căsuțe, în vărf de munte, și puteam povesti în liniște despre trecut, prezent, viitor, vise, dorințe …. bubuituri, urlete, ceartă (scuze, ultimele nu erau din vis, erau copii din jur ce se certau pe ….. orice).

Nu vreau să o lungesc foarte mult, vinul a fost excelent și pot spune că de mult nu am mai fost așa de încântat de un vin dulce, mai ales că pentru mine vinul trebuie să fie roșu, și sec, atât de sec încăt să imi provoace o scădere instantă a glicemiei până la nivelul de alertă medicală. Cu toate acestea, parfumul și echilibru acestei licori m-a îndemnat să vreau să păstrez în minte pentru totdeauna mirosul plăcut ce m-a invadat în acele momente.

Producătorul spune că are un parfum de Boswellia sacra, (tămâia tradițională pură) îmbinat cu note de pere busuioace și condiment vanilat. La mine în sat nu prea găsesc copăcei de Boswellia și la biserică nu prea merg pentru a inhala tămâie dar cu siguranță pot spune că mi-a plăcut și data viitoare când o să mă mai mănânce în fund să mă mai uit la televizor o să am lângă mine o sticlă din acest vin.

La mulți ani, nouă!