Filozofie la un pahar de Syrah despre ”globalism” și ”localism”

Ieri, după o lunga perioadă în care am ignorat neglijat multiplele îndemnuri ale soției de a termina mobilarea livingului, a trebuit să fac ceea ce orice bărbat serios și la casa lui face: să cumpăr și să montez ceva din IKEA.

Nu râdeți că lucrurile nu sunt atat de simple. Deși sunt convins (ca orice bărbat) că nu există nimeni pe acestă planetă cu o vizualizare 3D mentală mai bună ca a mea, montarea unei mese de living proiectată probabil pentru ceva inginer mecanic german mi-a dat multă bătaie de cap. Nu am crezut niciodată că voi manca ciorbă pe o masă ce are peste 100 de piese.

În fine, nu IKEA sau montarea mobilierului este subiectul articolului de azi. Ideea acestui text mi-a venit ca o străfulgerare în timpul cinei pe masa cea noua. Să vă explic contextul. Aseară, o familie de români stabilită în Germania au mâncat un tort mousse făcut de soția cu origini maghiare după o rețetă franțuzească folosing ciocolată belgiană. Cina a fost servită pe o masă al cărui design a fost făcut de catre un inginer suedez folosind un software de proiectare 3D american pe un calculator făcut în China. Lucrurile nu se opresc aici. La final, cei doi adulti ai familiei de români din Germania au băut un pahar de vin roșu produs in Franța, pe dealurile din jurul unui orășel întemeiat de legionarii veterani ai campaniei egiptene din timpul lui Julius Caesar.

Așa cum puteți vedea, deși de cele mai multe ori nu ne gândim la toate evenimentele ce contribuie la reușita unei seri, procesul de globalizare și implicit globalismul ca și motor al evoluției face parte din viața noastră de zi cu zi. Toți vrem câteodată să ne închidem în ”bula” noastră. În ignoranța noastră câteodată credem că și reusim. Dar e doar o minciună frumoasă ce ne-o servim singuri sau ne este servită de diverse persoane al cărui scop este de a obține cel mai probabil unele foloase din acestă izolare.

De-a lungul istoriei ”localismul” așa cum e promovat astazi de unii deștepți sau naționalismul habotnic al ultimilor 3000 de ani a dus doar la războaie și la moartea a zeci de milioane de oameni. Personal, prefer evoluția adusă de migrarea și unirea ideilor și genomului oamenilor de pe întregul Mapamond. Vreau să beau un vin bun din Chile sau Africa de Sud cu butași aduși din Europa, aclimatizați de basci sau englezi (aștia nu mai sunt europeni și de aceea îi pun într-o categorie aparte) și altoiți pe radacini nord americane pentru a nu fi afectați de Filoxeră.

Dar să lăsăm lucrurile serioase pentru următoarea beție discuție filozofică și să povestim un pic despre vinul ce m-a împins către acestă reverie.

Angel-Christ Rouge 2018 este un vin produs prin unirea a doua soiuri de struguri (Syrah și Grenache) două Terroir-uri din proprietatea a doi viticultori din Sudul Rhonului: Bernard Angelras și Olivier Christol. Cei doi au ales să nu lupte unul cu altul ci să își unească eforturile, ideile și cel mai bun vin produs în 2018 pentru a ne pune pe masă acest cupaj ce combină într-un mod excepțional caracteristicile celor doua mini-lumi.

Prin această ”alianță” au reușit să pună în pahar arome de cacao, lemn dulce și condimente pe lângă cireșele, afinele și prunele coapte specifice celei mai calde zone din sudul Rhonului: Costières de Nîmes.

Prin procesul de cupajare cei doi vinificatori au reușit să echilibreze nivelul taninilor cu aciditatea surprinzător de ridicată (deși încă medie ca și valoare) pentru o zonă atăt de fierbinte (pe timpul verii sunt normale temperaturile peste 35° C).

Următoarea sticlă o să o încerc lângă o tocăniță de ciuperci italiene în cinstea Papilor din Avignon ce au promovat prin bețiile lor vinul din această regiune.

Acum mă întorc la treburile casnice. Trebuie să împodobesc un brad tăiat în Canada cu globuri de Crăciun făcute de niște hinduși în India.