Povesti

Bețivii – cei mai importanți oameni ai istoriei

Dacă până acum ceva vreme doar bănuiam că adevărul istoric este ascuns, acum sunt convins. Cărțile de specialitate ne prezintă într-un mod eronat întâmplările ce au influențat evoluția speciei umane.

Omul nu a fost și nu este motivat de lucruri ”mărețe”. Posibilitatea inscripționării numelui pe o plăcuță comemorativă la capitolui ”Eroi ai Neamului” nu sună la fel de apetisant ca de exemplu petrecerea unei eternități în compania a 40 de virgine, bând vin pur făcut șpriț cu apă din Tasnim.

Acesta este adevărul și nu este dependent de religie, perioadă istorică sau colțișorul de pământ numit ”acasă”. Toți reprezentanți acestei specii au pus ”umărul” la înfăptuirea marilor evenimente istorice atunci când viața lor era în pericol sau exista posibilitatea unei vieți mai bune definită în general ca o serie de petreceri nesfârșite unde vinul ”curge șiroaie” (știm toți că mâncarea la o petrecere e prezentă doar pentru a nu bea pe stomacul gol – și asta doar pentru cei sensibili).

Pînă și Noe, atunci când pămănturile s-au uscat și arca lui a andocat pe pantele muntelui Ararat, în loc să se apuce de cultivarea salatei atât de importantă pentru nutriția și mai ales pentru nivelul de trigliceride al omului s-a apucat să cultive viță de vie. Vă dați seama cât a suferit săracul, în timpul voiajului său, fără băutură dacă acesta a fost primul lucru făcut de el când a ajuns pe pământ? Și nu a fost singurul.

Pentru aproximativ 1500 de ani în perioda pre-creștină zeul ce a influențat cel mai mult comportamentul uman a fost Dionysus. În mitologia greacă și apoi în cea romană au fost zei mulți mai puternici ca acesta. Din păcate pentru ei, trăsăturile lor caracteristice nu erau îndeajuns de ”umane” pentru a avea un număr mare de adepți. Deși respectați și temuți, zeii înțelepciunii, curajului, puterii, razboiului etc. nu au putut concura cu bețiile organizate în cinstea unui semizeu apărut în urma infidelității unei prințese.

Apoi a apărut creștinismul și, întâmplător sau nu, figura principală a acestei noi religii a preluat unele din frumoasele credințe / obiceiuri ale cultul bahic. Nu merg până acolo încât să aduc în discuție faptul că ambele personaje au înviat pentru binele comunității dar îmi este imposibil să nu remarc că în ambele culte vinul reprezință sângele zeului adorat. Păi de ce nu a fost sucul de rodii sau de rubarbă? Nu mai înțeleg nimic. Înțelepciunea colectivă adunată pe Facebook, în grupurile de medicină holistică pe care le urmăresc, nu recomandă o amforă de vin pentru curățarea colonului. De ce a fost acesta ales?

Bacchanalia de Peter Paul Rubens

Citind și despre marii înțelepți ai vremurilor nu pot să nu remarc că tot vinul a fost declanșatorul multor descoperiri în domeniul științelor. Închipuiți-vă ce a fost la gura lui Arhimede când, după un pariu pus la beție în timpul unui simpozion grecesc, a trebuit să inventeze un scripete compus pentru a putea trage singur o ditamai măgăoaia de navă. Din acest exemplu este foarte clar, și de înteles, că moartea este de preferat bășcăliei celorlalti bețivi.

Dar să nu rămânem blocați în religie și invenții și să mergem un pic și către latura pragmatică a omului. Una din primele analize de fezabilitate economică cunoscută este din perioada de glorie a imperiului roman. Aceasta consta în calcularea costurilor necesare livrării unei mari cantități de vin către locuitorii unui ținut mirific cunoscut acum ca și Anglia. Cele trei rute luate in considerare erau:

  • pe mare ocolind Spania,
  • terestru până în Bordeaux și apoi pe mare,
  • folosind o rută interesantă ce combină râurile Loire, Seine, Rin și Mosel într-un mod ce nu am reușit să îl înțeleg (sunt convins că această a treia rută a fost inventată la beție pentru a prezenta ceva șefului).

Nu mult mai tarziu, în baza acestui studiu s-a ajuns la concluzia că este mult mai avantajos, din punct de vedere economic, ca viță de vie să fie plantată direct în Bordeaux și apoi vinul rezultat (indiferent de calitate, că oricum ăștia beau orice) să fie exportat în Anglia. Cererea era indejuns de mare pentru a acoperi chiar costurile costrucției unui nou oraș. După cum se poate observa, relațiile economice dintre celebra insulă și țările europene nu au pornit din dorința de a împărtăși rețete de plăcintă cu vișine. Începuturile celebrei flote englezești au fost puse de bărcile cu fund plat ce puteau transporta licoarea magică ce descrețea frunțile îngândurate din tavernele londoneze.

Peste 500 de ani, ca o evoluție firească, englezii au investit masiv în producția de sticlă de calitate în Franța și apoi, bineînțeles, au trebui să inventeze WC-ul ”ceramic” cu apă pentru a rezolva problema mirosurilor emanate de localurile ”de lux” din cartierele londoneze.

Exemplele pot continua la nesfărșit dar nu cred că e nevoie. Așa cum puteți vedea, marea majoritatea a lucrurilor importante din istoria umanității au fost influențate de starea de bine (sau rău) indusă de băuturile alcolice. Nu am citit nimic ce să mă convingă că ceaiul de tei sau cel de mușețel a influențat în vreun fel istoria însă beția umanizatoare din Epopeea lui Ghilgameș, beția biblică din Vechiul Testament chiar și beția porcească din Ferma animalelor de George Orwell arată că bețivii au fost și sunt cei mai importanți oameni de pe pamânt.

Hai noroc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.